Critica multi subțire, TEATRU. Construcţia şi deconstrucţiile unui chestionar (propus de Marius Florea Vizante)

Alexandru Cistelecan

Ele au fost puse cu seriozitate, critica multi subțire un actor inteligent şi foarte talentat, Marius Florea Vizante, pe pagina sa de Facebook, pe 28 februarie Cum reţeaua de socializare e un spaţiu public şi cum am convingerea că mulţi oameni de teatru îşi pun, formulate asemănător sau diferit, întrebări ca acestea, cred că ar fi un exerciţiu de onestitate dacă le-am acorda o atenţie la fel de îngrijorată ca critica multi subțire a autorului.

Îmi asum acest exerciţiu exact în ordinea din chestionar. Mulţi critici înţeleg fenomenul şi scriu despre el într-un limbaj extrem de tehnic, specific, elitist. Largul public nu-l înţelege! Cui scriu ei, elitelor?

Elitele înţeleg şi singure, de ce mai scrii? Critica teatrală este — sau ar trebui să fie — nu doar cronica de întîmpinare, în cotidiene, săptămînale sau on-line, în reviste şi bloguri.

Aici aveţi perfectă dreptate.

Soluţia autorităţilor din Braşov, după ce bradul de Crăciun a fost criticat de oameni

Or, care sînt elitele…? Din cine se compun ele? Un filozof de elită nu spun cine merge la teatru o dată la cinci ani, accidental. Între patru ochi, recunoaşte că teatrul, de fapt, îl plictiseşte.

Mai mulți trădători, vă rog Oz reinventează istoria cu o abordare îndrăzneață, deși îi este greu să suporte greutatea gândurilor mărețe Oz îndrăznește aproape totul în Iuda, noul său roman. El reinventează povestea omului despre care se spune că l-a sărutat și l-a trădat pe Iisus și pune la îndoială chiar și creația statului Israel. Cu o lovitură de stilou și fără artificii excesive, veneratul Oz demolează istoria creștinismului și a oamenilor săi.

Un critic literar foarte vizibil recunoaşte public că nu-l interesează decît direcţia de estetică teatrală în care s-a format, acum 30 şi ceva de ani.

Dar îşi asumă cu seninătate şi condiţia de critic de teatru, exersată la distanţe de… decenii.

Există intelectuali subţiri, dascăli respectabili ori medici de vocaţie care nu frecventează teatrul decît sporadic. Ei fac parte, dacă ne gîndim bine, din elite, fiecare în cîmpul său.

Vasopressors (Part 1) - ICU Drips

Însă au motivaţii diferite, gusturi diferite, practici spectatoriale diferite. Există studenţime sau tineret, din toate domeniile, care merge entuziast la teatru, ba chiar îşi manifestă preferinţe constante către un tip de estetică teatrală, către un regizor ş.

Ce să facă criticul de teatru consecvent, profesionist? Să rămînă la estetica optzecistă, să ţină teatrul pe loc, cum ţii un măgar nărăvaş de coadă? Despre ce elite vorbim? Dacă vorbim, însă, despre elitele din cîmpul propriei profesiuni, atunci lucrurile s-ar putea limpezi, cu condiţia simplă la noi, extrem de complicată a onestităţii.

• Critici multi subțiri Cum să-ți slăbești în jos cusca
• Alexandru Cistelecan - Wikipedia
• Lume ".
• Alexandru Cistelecan Articole similare Conditiile de sanatate care pot provoca aceasta boala includ: Boli autoimune.
• Biografie[ modificare modificare sursă ] Aruncuta - așezarea în care s-a născut și a copilărit Al.
• Cel mai bun arzător de grăsime ieftin
• Critica lui Iuda, de Amos Oz Mai mulți trădători, vă rog Babelia EL PA; S

La origini, de exemplu, revista Teatrul s-a înfiinţat pentru profesionişti. Publicul ei ţintă era reprezentat de oamenii de teatru. Treptat, această viziune a părut să se popularizeze, să se… democratizeze, iar discursurile critice s-au democratizat la rîndul lor.

1. Затем он одним движением швырнул ее на пол возле своего терминала.
2. Клюквенный сок и капелька водки.

Un eseu de analiză cu dimensiune teoretică, plecînd de la un spectacol sau de la un artist, stă legitim într-o revistă de circuit profesional ori de tip academic, dar cade ca nuca în perete într-un săptămînal cultural de respiraţie mai amplă. Aşa cum actorul joacă diferit în genuri diferite, utilizînd stilistici şi estetici diferite, pentru publicuri diferite, la fel scrie şi criticul.

Mulţi critici consideră că doar avangarda, inovaţia, revoluţia, în teatru, are valoare. De ce mai scrii despre celelalte spectacole că nu sînt teatru? Mitologia asta a originalităţii revoluţionare nu poate fi pusă numai în spinarea criticii de teatru. Oricît ar părea de scandalos, eu nu mai cred în ea foarte tare.

Critici multi subțiri. Alexandru Cistelecan

Sigur, mă impresionează şi mă provoacă la gîndit ceva ce mi se pare nou, nemaivăzut. Mă obligă la anume decizii. Dar nu sînt neapărat — jur — decizii care mă vor şi trimite la scris cronica.